Un „copil” la Timişoara, by Alexandra

 Acesta este un guest post scris cu mult drag şi cu şi mai multe emoţii de Alexandra, despre vizita ei la Timişoara. Enjoy!

Cele două săptămâni petrecute la Timișoara au fost pline de activități interesante, am reușit să văd multe locuri faine, să cunosc orașul (pentru că după 2-3 ani de când nu am mai fost, am cam uitat, mai ales că nici cu orientarea nu stau prea bine) și toate acestea în compania unor persoane foarte dragi mie.

Voi încerca să povestesc aici câte ceva din ceea ce am văzut si am făcut prin Timișoara, deși, fiind primul articol de acest gen pe care îl scriu, mă cam sperie ideea că va fi (probabil) citit si de alte persoane. (cred că asta e și din cauză că eu sunt, adesea, prea timidă)

M-am plimbat mult prin centru și prin Piața Unirii și mi-am făcut poze lângă multele clădiri interesante ce mi-au apărut in cale, am vizitat Muzeul de Artă, am fost la catedrală și am colindat multe magazinașe. În perioada în care eu eram în oraș, au avut loc preselecțiile pentru „Românii au talent”, doar că, văzând îmbulzeala ce se crease în fața Operei, am zis că mai bine îi vedem direct la TV.

Am fost în Parcul Copiilor de două ori și mi-am dat seama că ador să sar pe trambulină. Am sărit și-am sărit până ce fundița de la balerini mi s-a rupt, și, ca să nu fiu nevoită să mă intorc desculță acasă, am continuat săriturile fără balerini, deși a fost cam incomod. Hamacul, de asemenea, mi s-a părut interesant, și am zis că-mi trebuie neapărat unul acasă.

Am făcut o plimbare (sau două) prin Parcul Rozelor, unde am asistat și la un spectacol de opera: Traviata, care mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat.

Normal că am fost și la Mall de câteva ori. Am făcut cumpărături și am văzut și un film 3D foarte interesant: Percy Jackson: Sea of Monsters. Mie mi s-a părut că are tot ce-i trebuie: multă aventură, condimentată cu faze comice, dar și o nuanță filozofică pe alocuri. Deși unele personaje erau de-a dreptul înfricoșătoare, nu am fost prea speriată.

Au mai fost și altele, dar cred că ceea ce am povestit aici e suficient, etc (de curând i-am aflat „semnificația”: End of Thinking Capacity, și acum îmi place mai mult să-l folosesc, chiar și atunci când nu prea e nevoie).

După cum puteți vedea, mi-a plăcut mult în Timișoara și a fost o vacanță foarte, foarte reușită. Multe locuri frumoase, multe poze, multe cumpărături, multe amintiri.

DSCN6883

4 gânduri despre „Un „copil” la Timişoara, by Alexandra

Dă-ţi cu părerea aici...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s