Ţaţa şi piaţa

Untitled-1

Decor: O piaţă lugubră. Dimineaţă. Tarabe pline de fructe şi legume. La taraba din faţă, Maria şi Mariana fac vânzare. Maria vinde legume, ea este şefuţa de tarabă, liniştită, diplomată, atentă. Mariana vinde fructe, ea ştie doar să vorbească în metafore (de obicei cu tentă sexuală). 

Scena 1

Mariana: Ce poala mea de la fustă ai azi?

Maria: Fatăăăă, azi începe lumea să pună murături la borcan… tu n-ai stres că nu ţi-ar mura nimeni fructele.

Mariana: Mi le-ar mai mura câte un gagiu, doi, ce ştii tu, fată?

Scena 2
Apare Ilinca, ţaţa de piaţă nambăr uan, fă, cum zice ea. Evident, şi cea mai bună, dar şi mai „nemurată” clientă în expresia Marianei.

Ilinca: Maria, repede, repede, am nevoie de 200 kg de varză de băgat la murat. Şi pentru vecina Titiana am nevoie de 100 kg de gogoşari şi pentru vecina Petronela de 300 kg conopidă. Şi am zis acuma şi am zis că e urgent!

Maria (nervoasă, dar diplomată): Desigur, dar ştii, avem şi noi treabă azi, durează până îţi fac rost, adică încerc, dar e greu… adică stai să văd.

Scena 3

Mariana: Ia-i făcut rost la nebună de toate kilele? Măcar un gram de ceva de-ar avea în cap…

Maria: Taci, fată, ce ştii tu, asta e şăfă mare la ea în bloc… e administrator!

Mariana: Vaaaai, ştii ce trebuie să-i spui, să se uite să vadă dacă nu cumva îi trebuie şi lubeniţă de băgat la murat… mai fac şi io o treabă… că singură nu pot!

Maria: Păi ştii că îi trebuie, că tot timpul zice că vrea să încerce chestii noi!

Mariana: Poate să-şi bage lubeniţa undeva dacă vrea să încerci chestii noi… pentru murat vrea sau nu?

Maria: Vrea, vrea, pregăteşte şi tu să i-o dăm.

Mariana: Repet, dacă altcineva nu i-o dă…

Scena 4
Seară. Ora 20. Piaţa goală. Maria şi Mariana se reculeg la o bere la bodega de la colţ.

Maria: Bă, al dracu pielea pe Ilinca asta cu murăturile ei, cum suge toată viaţa din mine!

Mariana: Măcar a luat şi de la mine ceva, mai fac şi eu un ban.

(Fundal sonor: Sună telefoanele, ca dracii şi vin milioanele cu sacii…)

Maria: Hopa, mă sună nebuna de Ilinca. Ce dracu vrea la ora asta?

Ilinca (din telefon): Fatăăăă, cum bag lubeniţa asta la murat?

Maria (diplomată): Păi de ce ai luat-o dacă nu ştii să o bagi?

Ilinca (din telefon): Ba, mă, că eu ştiu cum se face, dar nu-mi iasă acuma… Nu pot să vin la piaţă să mi-o bagi tu?

Mariana: Spune-i că-i bag eu una de nu se vede.

Maria: Nu, nu mai sunt la piaţă! Nu vezi cât e ceasul? Şi oricum trebuie să o întreb pe Mariana că ea ştie cum se pune.

Ilinca (din telefon): Păi, ea mai e la piaţă, nu? Lasă că mă duc la ea!

Maria: Nu mai e, bre! Unde ai văzut tu piaţă deschisă noaptea?

Ilinca (mirată că nu e piaţa deschisă noaptea): Ah, da??? Na, bine, atunci lasă că vin mâine să mi-o bage! (Închide telefonul.)

Mariana (încântată de metaforele din capul ei): O hohohoh… deci stai, Maria, să-ţi explic cum o să fie cu băgatul ăsta!

Morala:
Nu oricine poate să-şi pună lubeniţă la murat… dar măcar poate să încerce să şi-o pună!

Dă-ţi cu părerea aici...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s