Bunica epică

O fost odată şi mai îi o bunică… a me! Şi a me bunică numa aşe le scoate pă gură de n-ai cum să nu ti strâci di râs. Da şi di-acolo mă tot gândesc io că o veni talentu ista a mio de a spune câte-n lună şi în steale şi numa alambicături di-este… Şi-amu mă mai apucă să li şi scriu… tulai!

Bunică-me le ştie cel mai bini. Li-o dat şi la mama şi ni li-o dat apoi mii şi lu frati-miu şi amu noi li dăm la vară-mea. Or fi iele nişte voarbe de duh, apoi dacă duhu to nu râde… o fi strâcat, mă! Aşe-i când ai o bunică epică!

Dintri tăte voarbele aste minunati pă care mi le-o zâs pân amu mii, despre mini o pă care am auzât-o zâcându-li iată un top tri:

  1. Stă aci şi râdi ca o căţauă! – Mă descria pe mine, vorbind cu mama la telefon după ce aflase că am fost să mă întâlnesc cu un băiat cu care nu trebuia să mă întâlnesc!
  2. Cu atiţa prunci şi atiţa niepoţi, cum l-oi mai iubi io şi pă bunicu-tu, că nu mai închepe şi el! – Despre ea şi inima ei mare, dar în care cele două fete şi cei patru nepoţi au umplut toate locurile şi l-au împins afară pe bunic.
  3. Baji-să Spartu-n tini! – din asta sigur n-aţi înţeles nimic, aşa că explic: bunica se adresa vacii, care nu voia să stea la muls şi se tot foia aiurea… i-a ars una peste cur şi i-a adresat un fel de May Satan enter you! Cred că asta e una dintre preferatele mele, pentru că o ţin minte de când eram mică. 🙂
  4. Şi cea mai recentă: aseară vorbeşte cu mama la telefon şi îi spune că deja a pus în grădină morcovi şi alte minuni, că a venit primăvara! Mama o întreabă ce face dacă vine gerul iar şi îngheaţă tot ce a pus… la care bunica răspunde: D-apoi dacă îngheaţă… şi mama-i îngheţată di mult! Macabră bunica! 🙂

2d3155b5c5d2a5ed6fe8f7e393ad70ae

2 gânduri despre „Bunica epică

  1. […] Bunica mea cea epică a comis-o din nou: Pe 24 februarie, în urmă cu 52 de ani, bunicii mei cei romantici s-au căsătorit… da, de Dragobete! Şi cum bunicul avea drum la oraş în anul de graţie 2014, a primit cererea oficială (de la bunica bineînţeles) să-i aducă şi ei o floare de la piaţă. Nimeni nu ştie cum şi de ce, cert este că bunicul s-a întors cu flori de plastic acasă, pe motiv că flori naturale n-aveau (?), iar bunica i-a răspuns în dulcele-i stil clasic: Flori di astea uscati mi-adusăşi? Nu-s io uscată distul?  […]

    Apreciază

Dă-ţi cu părerea aici...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s