Un alt fel de never grow old

La un moment dat începuse un soi de isterie cu generaţia Y/ Peter Pan sau cum i-au mai zis diverşi… mă apucase şi pe mine pentru că simt că fac parte din ea. Ceva pare că nu e în regulă cu noi! Pare! Se pare că nu vrem să creştem mari, se pare că nu vrem să ne aşezăm la casa noastră, se pare că nu vrem să fim serioşi.

Se pare…

De fapt, dincolo de toate acestea, eu cred că vrem în continuare toate lucrurile pe care le-au vrut generaţiile de dinainte. Vrem să fim serioşi, să avem o casă, o familie, o carieră… doar că, în acelaşi timp, mai vrem să fim tineri! Măcar puţin mai mult decât au fost părinţii noştri… măcar până când ne simţim noi confortabil pentru a lua toate deciziile astea serioase.

De ce?

Pentru că seriozitatea venită prea devreme e ceva de speriat. Eu am testat oarecum teoria asta! Şi acum îmi dau seama că, dincolo de răsturnarea de situaţie prin care am trecut, am continuat să cresc, să evoluez, să mă fac om serios… 🙂

Ce rămâne?

Eu mai rămân totuşi parte a generaţiei mele de oameni „nestatornici” 🙂 prin „the kid inside”… la care nu cred că voi renunţa vreodată! Pentru că să vezi lumea cu „ochi” perfect serioşi e cea mai mare greşeală! Să mai fim cândva, cumva, undeva copii, să visăm, să sperăm, să credem în orice… pentru că altfel sigur seriozitatea asta ne-ar înghiţi pe toţi!

551132

Dă-ţi cu părerea aici...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s